...Constanţa Abălaşei Donosă...

Bine aţi venit!

Constanţa Abălaşei Donosă şi-a propus ca prin poezia ce o scrie să reconstruiască mai armonios realitaţile imediate,încarcând versul cu o anumită suavitate, cu o puritate ce vine dintr-un suflet, dintr-un umanism învaluitor, ce înalţă lumea într-o candoare primară.

(Valeriu Gorunescu – poet )

 

Din volumul La uşa iubirii “ aparut in anul 2009


 

 

 

 

 

 

 

 

 

P s a l m I


Tu eşti chipul meu târziu
Pitulit pe căi străine ,
Doar în visu-mi somnoros
Te revad numai pe tine.
Te privesc ca pe-o icoană
Sfântule – mbrăcat în mov.
Şi pierdut în miez de noapte
Murmuri ruga din ceaslov.
Cruci de flori aş căuta
Şi lumini ne-ncuietoare,
Mâinile ţi-aş săruta
Semnu-ţi de binecuvântare.


Te-aş opri să-mi fii de vrei
Icoană, între sfinţii mei .

P s a l m V


Voi dărui ghirlande
Din chiparoşi şi crini ,
Sfinţilor din iconostase
Candele cu lumini .
Ochilor pictati să vadă
Dimineaţă la utrenii
Cum cântă Vlădica ,
Şi seara – n vecernii .
Eu voi cinsti ochii
Ca pe sfinte mirodenii,
Cuvantul lui Vlădica
Al Sfintei Evanghelii .


P s a l m XVI


S-au deschis uşile, s-au deschis
În clinchet lin de clopoţei.
Doamne, nădejdea mea eşti Tu
Dă-mi un cuvânt de vrei.
Tu eşti mai mult de neatins
Icoană dragă, între stele.
Te rogi: îţi cer cu braţu-ntins,
Să-mi dai neprihănită iubire.

La ochiul lumănărilor cernite
De nesfârşite rugăciuni,
Îmi curăţ lacrimile ivite
Ca diamante de azur.


P s a l m XX


Întorci mâna şi atingi
Gândul meu strivit de clopot .
Doar prin rugă tu deschizi
Uşa cerului în şopot.
În genunchi când mă aplec
Ochii – mi uda tot obrazul,
Lacrimile îmi petrec
Vorba-ţi buna şi auzul.
Atingând al tău veşmânt
Cresc în candela credinţei,
Rugă către Duhul Sfânt
Este-o floare a dorinţei.
Şi porneşti trecând tăcut
Cu cadelniţa în mână,
Tamâi calea nemişcat,
La mine harul să vina.